Conectează-te 
Prin decembrie anul trecut, ciocneam paharele şi ne uram „un nou an mai bun!”. Un gest firesc, optimist, menit să lase în grija timpului şi amintirilor toate cele rele.
Acum putem spune că nici nu am apucat să respirăm, să ne aşezăm bine în an, că vârtejul evenimentelor ne-a luat pe sus şi ne poartă… cine ştie unde.
Am trecut, succesiv, prin mirare, apoi frică – străzi goale, locuri/lucruri/evenimente/
E înca vară şi e perioada în care imensa majoritate a românilor trăitori în UK, din Anglia şi Țara Galilor, până-n Scoția şi Irlanda de Nord (ştiu câțiva şi acolo!) abia îşi aşteptau concediile.
Cu gândul la familia, prietenii, muntele sau marea, terasele, cluburile, pensiunile, mănăstirile, nunțile, botezurile, locurile copilăriei, pâinea şi roşia de casă, tochitura, păstrăvul la grătar, ciorba de burtă, porumbul fiert sau copt şi alte şi alte minunății, cărora le ducem dorul. Sau vacanțele în Grecia, Spania ori alte destinații exotice.
Acum stăm şi ne uităm în adresele de email, pline de mesaje despre zborurile anulate, zeci de minute cu urechea în telefoanele către companii aeriene sau agenții intermediare, altădată foarte prompte şi profesioniste, dar care acum nu mai răspund.
În toată nebunia asta, în care e greu pentru toți, oameni, guverne şi companii, să găsească calea cea bună, în loc de celebrele poze cu săgeți de pe facebook, „Flying from Luton to Suceava „, începi să vezi mesaje cu „Prin Austria nu te lasă!”, „Cum e în Ungaria, e coadă mare la Nădlac?”, „Sunt cu maşina şi doi copii, vă rog să-mi spuneți care-i cel mai bun traseu?!”.
E parte din viață şi asta, aşa cum alții şi alții, înaintea noastră, au fost (mult mai greu) încercați. Trebuie să ne adaptăm şi, chiar dacă suntem obosiți şi dezamăgiți, să ne împăcăm cu ideea că toate se pot recupera. De la concedii şi petreceri, până la bucate şi locuri frumoase.
Cu o singură condiție: să fim sănătoşi şi să-i avem alături pe cei dragi.
Un articol scris de Bogdan Cront
