Conectează-te 
În Franța, există trei tipuri de contracte de muncă: CDI – contract à durée indéterminée, CDD – contract à durée déterminée si intérim. Un CDI este contractul de muncă privat standard în Franța. Un CDD este un contract de muncă limitat în timp, utilizat pentru locuri de muncă temporare. Un intérim este un contract pentru persoanele angajate prin intermediul unei agenții.
În acest articol, iti prezentăm diferența dintre aceste trei tipuri de contracte de muncă în Franța.
CDI – Contractul pe perioadă nedeterminată (permanent)
Un CDI, contract à durée indéterminée, este ceea ce caută în mod ideal mulți solicitanți de locuri de muncă. CDI asigură un loc de muncă stabil pe termen lung. Totodată, nu are o dată de încheiere stabilită.
Este contractul privat de muncă standard în Franța. În mod legal, angajatorii trebuie să ofere un astfel de contract, cu excepția cazului în care pot demonstra un motiv întemeiat pentru a nu o face.
Avantajele oferite de un contract de muncă permanent
Am stabilit că un CDI oferă securitate în muncă. Astfel, pentru a încheia un astfel de contract, angajatorul trebuie să aibă motive serioase/legale pentru concedierea ta. În caz de terminare a contractului/concediere în lipsa unor greșeli grave, angajatorul este obligat să îţi plătească o compensație.
În plus față de faptul că oferă securitate, un CDI poate fi folosit atât pentru muncă cu normă întreagă, cât și pentru jumătate de normă.
Atenție! De obicei, un angajat care demisionează nu are dreptul la ajutor de șomaj. Cu toate acestea, un CDI poate fi încheiat și de comun acord, numit rupture conventionnelle. În acest caz, angajatul primește o plată de despăgubire.
Un CDI ajută atunci când se solicită un credit bancar sau o ipotecă, deoarece este perceput ca un venit stabil, pe termen lung.
Este un contract scris necesar?
Din punct de vedere tehnic, un CDI cu normă întreagă este singurul tip de contract de muncă care poate exista fără contract scris. Cu toate acestea, unul este obișnuit. Angajatorii trebuie să ofere angajaților o hârtie care să conțină informațiile pe care le-au dat organismului de asigurări sociale Urssaf pentru a înregistra noul lucrător. Contractul va include de obicei o descriere a postului, programul de lucru, salariul și dreptul la concediu.
O perioadă de probă este valabilă numai dacă este specificată în contract și are o durată fixată.
În absența oricărui alt contract, legea franceză presupune că un angajat a fost preluat în baza unui CDI.
O versiune menită să-i ajute pe lucrătorii mai în vârstă (peste 57 de ani), numită incluziune CDI, a fost creată recent pentru a ajuta persoanele care se confruntă cu dificultăți sociale și profesionale. Cu toate acestea, doar anumite companii finanțate de stat și specializate în sprijinirea populațiilor vulnerabile le vor oferi.
CDD – Contractul pe perioadă determinată
Un CDD, contract à durée déterminée , este un contract de muncă limitat în timp. Poate fi utilizat numai pentru anumite locuri de muncă temporare specificate de lege. Acestea pot fi cu normă întreagă sau cu jumătate de normă și includ:
- înlocuirea unui angajat absent, de exemplu în timpul concediului de maternitate, paternitate sau de boală;
- o creștere temporară a activității;
- munca sezoniera; și
- anumite locuri de muncă care, prin natura lor, nu sunt pe termen lung. Astfel sunt lucrul într-un post didactic pe termen scurt sau pentru un eveniment cultural.
Există și alte contracte specifice, cum ar fi CDD sénior. Acesta care permite persoanelor cu vârsta peste 57 de ani să semneze un CDD pentru maximum 18 luni. Semnarea unui CDD sénior se întâmplă când persoanele sunt fără muncă și au nevoie să își completeze vechimea pentru drepturile de pensie.
Cerințe la semnarea unui CDD
Un contract CDD trebuie să indice de ce este un CDD, datele de începere și de încheiere și durata oricărei perioade de probă. De asemenea, trebuie să includă:
- numele persoanei care este înlocuită, dacă acesta este cazul;
- o clauză de reînnoire, dacă este relevantă; și
- o durată minimă, dacă nu s-a stabilit o data de încheiere a contractului. De exemplu, pentru a acoperi cineva care se află în concediu medical.
Regula generală este că un CDD nu ar trebui să dureze mai mult de 18 luni, cu mici excepții în cazul în care poate dura nouă, 18 sau 36 de luni.
Salariul nu trebuie să fie mai mic decât cel oferit unei persoane cu calificări echivalente angajate cu un contract CDI.
Angajaților trebuie să li se acorde contractul în cel mult două zile lucrătoare de la începerea activității.
Un CDD cu o dată de încheiere precisă poate fi reînnoit doar de două ori. Pentru ca un CDD să poată fi reînnoit trebuie să existe o clauză în contract în acest sens. Totodată, poate exista situația în care o clauză suplimentară este adăugată ulterior.
Atenție! Un CDD fără o dată de încheiere precisă nu poate fi reînnoit.
Intérim – Contractul de muncă temporară
Contractul de muncă temporară (cunoscut și sub numele de intérim) este pentru cei angajați prin intermediul unei agenții.
Contractul este “triplu”: se semnează între angajator, angajat și agenție. Un astfel de contract se semnează pe durata unei sarcini/activități specificate. Poate fi pentru muncă cu normă întreagă sau parțială și poate fi reînnoit de două ori.
Lucrătorul temporar trebuie să aibă aceleași condiții de muncă ca și ceilalți angajați.
Pentru toate tipurile de contracte, există reguli privind programul de lucru, care nu trebuie să depășească 35 pe săptămână, sau echivalentul mediu pe o lună sau un an.
Dincolo de aceasta, unui lucrător i se poate cere să facă ore suplimentare de până la două ore suplimentare pe zi. Orele suplimentare ar trebui să apară pe fișa de plată și plătite în plus.
Dacă un angajator se confruntă cu dificultăți, este posibil ca aceștia să solicite lucrătorilor să își reducă orele. Această situație este apoi acoperită de șomaj parțial (chômage partiel). În șomajul parțial, angajatul primește despăgubiri în bani, iar angajatorul este asistat de stat. Acest lucru a fost utilizat pe scară largă în timpul epidemiei COVID-19.
